Nodul la san – Pacienta studenta (20 ani)
Diferenta dintre chirurgie si tratamentul holist este ca in primul caz elimini imediat instrumentul de cunoastere, iar in cel de-al doilea inveti sa-l mânuiesti, chiar daca necesita mai mult timp, rabdare si consecventa. Omul in general, alege sa se grabeasca si acorda timp altor lucruri nesemnificative. In cazul sanatatii vrea ca totul sa fie cât mai rapid, pentru ca se teme de sfarsirea existentei lui, dar nu-si pune problema ca poate nici macar nu exista in adevaratul sens al cuvântului.
Orice apare pe lumea aceasta, apare cu un motiv, daca se poate numi motiv, ci mai degraba trezire as spune eu. Boala este un instrument pe care trebuie sa stii sa il folosesti. Nu iti trebuie o scoala pentru asta, doar privind in tine gasesti toate resursele necesare. Insa nu prefer termenul de boala, suna prea sinistru, asa ca voi relata povestea mea cu…instrumentul.
M-am dus la control fara frica in suflet, am plecat cu ea…
Am descoperit acest instrument intr-o zi, pe neasteptate. L-am gasit la sânul drept. Initial am crezut ca este un hematom, asta pentru ca in urma cu o zi locul acela a fost putin traumatizat, probând o rochie care mi-a ramas blocata. Ca mai toti oamenii, am mers in graba la spital, la un control, crezand ca voi gasi rezolvarea. Fara frica in suflet m-am dus la control. Am venit fara frica, am plecat cu ea, asta datorita genialului medic care a decis dupa cateva palpari (fara a-mi face o ecografie inainte) ca peste trei zile ma va opera, la policlinica particulara la care lucreaza, chiar de Paste. Mi-a spus ca nu este nimic grav si tocmai de aceea ma intrebam: pentru ce atâta graba?
Operație pe san la 20 ani?! Nu multumesc!
Am mai vizitat si alti doctori care mi-au pus acelasi diagnostic (nodul san stang), apare frecvent in rândul tinerelor, ziceau ei. Solutia? Operatia si sanul se va reface. Niciodata nu am agreat medicii si spitalele, cu atât mai putin operatiile. Am simtit nevoia sa-i spun si prietenei mele, despre acest instrument pe care l-am gasit in mine si cum mi s-a sugerat sa scap de el. Ea m-a indrumat sa vin la Centrul de Medicina Holistica si ii multumesc, pentru ca situatia ar fi fost alta. Stiam ca voi cunoaste altceva, desi nu aveam nici cea mai vaga idee ce. Am gasit o alta lume, un alt mediu in care poti invata sa utilizezi instrumentul primit, adica sa te cauti, sa te descoperi, sa te cunosti si apoi sa evoluezi.
Fiecare lucru iti este benefic, daca ajungi sa il cunosti si sa depasesti valentele negative.
Atunci când primesti ceva, nu trebuie sa te intrebi de ce?, ci sa-l asimilezi. O perioada mai mult sau mai putin grea din viata unui om, mai mult sau mai putin fericita, face parte din experienta lui si trebuie sa invete ceva din ea. Am constatat ca orice lucru iti este benefic, fie el bun sau rau (de fapt nici nu exista notiunea de bine sau de rau in sine, fiecare isi are propriul sistem de valori, adevarul, binele si raul sau). Toti ne raportam la aceste notiuni in mod diferit. Cert e ca nu trebuie sa ne intristam sau sa privim lucrurile in mod negativ, daca pe moment ceea ce ni se intampla pare complicat si de neinteles.
Acnee juvenila – Pacienta studenta (21 ani)
Schimbarea alimentatiei = schimbarea modului de gândire
Printr-o prietena am ajuns la Centrul de Medicina Holistica Aquarius si am primit ca solutie pentru problema mea un regim alimentar combinat cu ceaiuri si tincturi. Totul este natural, presupune o schimbare fundamentala a regimului alimentar, iti ofera un alt mod de a privi natura si viata. Dupa cele 14 zile de tratament strict, fata mea era absolut stralucitoare. Imi disparuse roseata si incet, incet in lunile urmatoare pielea mea a inceput sa-si recapete tineretea, frumusetea. Acum pot sa merg pe strada, la facultate sau chiar la un interviu pentru un job fara sa ma gandesc ca e posibil sa fiu judecata dupa cum imi arata fata, nu dupa ce si cum spun.
Eu si … acneea
Anul acesta am implinit 21 ani, urmez in paralel cursuri la 2 facultati si, pâna de curând, o caracteristica importanta a mea erau cosurile de pe fata de care nu reuseam sa scap.
Au inceput in perioada adolescentei, in jurul vârstei de 16 ani. Atunci era ceva normal, era o caracteristica a vârstei. Dar la mine, fata de colege si colegi, acneea era mult mai persistenta si a inceput usor-usor sa devina o problema. Inca de la 16 ani am inceput sa vizitez cabinetele dermatologilor in speranta unei vindecari rapide, mai ales ca la inceput nu aveam o forma avansata de acnee. Si de atunci am tot vizitat dermatologi peste dermatologi; anul trecut, când aveam deja 20 ani, nici ei nu mai stiau ce sa-mi dea pentru ca incercasem deja toate tratamentele care se dau in general pentru aceasta afectiune.
Tratamente peste tratamente ….
Nu-mi mai amintesc foarte bine toate denumirile tratamentelor pe care le-am urmat pentru acnee. Din cele mai frecvent recomandate amintesc solutia de Zenit, crema Skinoren, pastilele Roacutanne si anticonceptionalele. Doctorii spuneau ca am niste dereglari hormonale si ca anticonceptionalele imi vor fi de mare folos in lupta mea contra acneei. Si i-am crezut o perioada, asta pâna când faceam tratamente peste tratamente de câtiva ani si acneea mea in loc sa dispara se transforma in forme mult mai grave. As minti daca as spune ca am avut cea mai grava forma de acnee, am vazut persoane care erau mult mai desfigurate decât mine, dar pentru mine era indeajuns de grav. Lucrul cel mai stresant era ca aveam acnee doar pe fata si pe gât, in rest pielea mea era fina si frumoasa, dar fata este cartea de vizita a fiecaruia, este primul lucru pe care-l observam si fata mea era un câmp de batalie.
In ultimii doi ani nu se mai punea problema adolescentei si totusi, dermatologii, dupa o multime de analize de tot felul -antibiograme, uroculturi, analize sangvine, de ADN- imi prescriau tot tratamentele pe care deja le incercasem si nu avusesera niciun rezultat satisfacator. Si, culmea, motivul pentru care nu au avut efect eram tot eu pentru ca nu urmasem corect prescriptiile lor (spuneau asa pentru ca probabil alta solutie nu aveau si nu puteau sa-mi spuna ca nu stiu ce sa-mi faca).
Frustarea de a fi etichetata din prima dupa aspectul fetei
Fata, ca element din corpul uman este prima parte vizibila, e ca o carte de vizita a unei persoane. Si prima impresie despre mine, inainte sa deschid gura, era legata de acneea de pe fata mea. Era foarte frustrant sa fac cunostinta cu cineva, sa prezint ceva cuiva necunoscut, sa ma duc la un interviu pentru angajare pentru ca observam sprâncenele ridicate ale celor care-mi vedeau problema, ma simteam usor stigmatizata si, de ce nu, urâta. Initial imi spuneam ca nu conteaza ce cred ceilalti despre mine si ca o sa ma fac bine curând, dar cu timpul, trecând printr-o multitudine de cabinete medicale specializate care nu faceau decât sa-mi dea pastile si creme degeaba, am devenit din ce in ce mai interiorizata. Acneea mi-a afectat cel mai mult imaginea de sine si modalitatea mea de a ma raporta la mine si de aici si toate relatiile interpersonale pe care mi le stabileam.
De ce eu, de ce tocmai mie?
Mereu ma intrebam de ce tocmai eu si de ce tocmai pe fata aveam acnee, imi doream sa am tot spatele plin de cosuri, numai sa nu se vada. Acum mi se pare o prostie, dar atunci nu prea intelegeam de ce nu-mi mai trece, de ce toti medicii imi dau sperante false.
Un obstacol pe care trebuia sa il trec…
Acum cred ca „acneea cea urâta” a fost un obstacol pe care trebuia sa-l trec si din care trebuia sa invât ceva. Datorita acneei de pe fata am invatat sa vorbesc mai mult si sa fiu mai buna in anumite domenii (ca un element compensatoriu) si, ulterior, am aflat ca e mult mai important ce am eu in suflet si in minte, decât pe fata; am invatat sa ma accept asa cum sunt si sa inteleg ca schimbarea vine intotdeauna din interior spre exterior.
…ca sa ma accept asa cum sunt
Tratamentul holistic este cel prin care am realizat morala bolii mele si poate chiar cauza pentru care m-am confruntat eu cu acneea si nu altcineva. Cum? Initial prin dieta si ulterior printr-un alt mod de viata, modelat de un alt mod de gândire. In momentul in care am renuntat sa mai privesc acneea ca pe un dusman care ma priva de anturajul social dorit si ma impiedica de a-mi obtine locul pe care il merit in plan social, m-am vindecat – de fapt, am devenit eu. Mai concret, mi-am dat seama cine sunt eu si am invatat sa ma accept, chiar daca fata mea nu e perfecta; am inteles ca prietenii mei adevarati tin la mine si nu se raporteaza doar la aspectul fetei, si am invatat ca trebuie sa lupt pentru a ma afirma nu doar prin cum arat, ci prin ce gândesc, ce stiu si ce simt.
Pentru a reusi in orice activitate pe care ti-o propui, trebuie sa ai in primul rând incredere in tine si in capacitatile tale si, prin confruntarea mea cu boala, prin prisma medicinii holistice, am câstigat increderea in mine.
Desi suna ca un cliseu, este foarte adevarat ca atunci când iti doresti ceva cu adevarat, când depui tot efortul necesar sa te vindeci, chiar poti – ai nevoie doar de indrumarea corecta si de multa vointa. Nu spun ca este usor si de multe ori in timpul tratamentului holistic am fost deznadajduita pentru ca treceam si prin recidive ale bolii mele si asta ma descuraja foarte mult, dar, prin perseverenta se poate.
Boala e o oportunitate sa schimbi ceva in viata ta
Boala, ca si suferinta pot fi privite si ar trebui privite ca o oportunitate, o ocazie pe care o primesti ca sa schimbi ceva in viata ta si poti sa te lasi coplesit sau poti sa lupti si sa treci in etapa urmatoare. Personal, acneea a fost ocazia mea pentru a-mi intari increderea in capacitatile mele si pentru a ma accepta asa cum sunt si a incerca de aici inainte sa ma perfectionez ca fiinta umana.
Cancer uterin
Pacienta, 39 ani – Relatarea este scrisa de sora pacientei, reporter
Cancerul – de orice natura sau orice localizare ar avea – este perceput ca una din cele mai infricosatoare boli ale secolului nostrum. In majoritatea cazurilor, diagnosticul “cancer” vine ca un verdict implacabil, sau ca anuntarea inceputului unui sir indelungat de suferinte. De regula, cancerul este tratat alopat prin 3 metode: tratament cu citostatice, radioterapie sau interventie chirugicala. Primele doua metode sunt extrem de invazive si traumatizante la nivelul intregului corp si lasa in urma, pe langa stoparea pe moment a dezvoltarii formatiunii cancerinice, un organism slabit, cu sistemul imunitar debusolat si agresat de citostatice sau de iradierile repetate. Efectele secundare ale chemioterapiei sunt binecunoscute, la fel si cele ale iradierilor. Interventia chirurgicala nu face decat sa indeparteze tumora – fara insa a interveni la nivelul informational, acolo unde este cauza declansatoare a cancerului. Sunt cazuri de paciente cu chisturi ovariene sau tumori uterine carora, pentru siguranta, li s-au inlaturat complet uterul si ovarele, dar cancerul s-a “reinstalat” pe sani dupa un timp.
In tratamentul holist al cancerului, scopul nostru NU este indepartarea simptomelor, ci rezolvarea cauzei care a provocat boala. Sursa tumorii nu este tumora in sine, ci informatia de reproducere anormala a celulelor, corelata cu disfunctiile diverselor organe sau glande endocrine, totul pe un fundal mental-emotional care favorizeaza aceasta dezvoltare maligna. Rezolvarea cauzei duce la disparitia efectului – este principiul de baza al medicinei holistice, la fel ca si “primum non nocere” – in primul rand, sa nu daunezi organismului.
Sunt numeroase cazurile in care, dupa tratamente chimice sau operatii devastatoare care afecteaza profund natura si sensibilitatea femeii, cancerul revine cu alta localizare. Totusi, din lipsa de informare sau de cunoastere, sau din lipsa unor alternative, oamenii recurg cu ochii inchisi la aceleasi tipuri de tratamente invazive. Suntem, in situatiile limita, mult mai responsabili in alegerile pe care trebuie sa le facem, daca stim ca putem evita suferinte inutile printr-o alegere sau alta. Momentul in care facem aceste alegeri este extrem de important – fiindca uneori, timpul nu mai are rabdare cu noi.
Boala poate fi un instrument prin care invatam, printre altele, importanta unei alegeri – asa cum veti afla din marturisirea de mai jos, impartasita in urma rezolvarii prin tratament holistic a unui cancer uterin metastazat.
Alegeri dificile
Pe tot parcursul vietii suntem pusi sa alegem intre doua sau mai multe variante de rezolvare a situatiilor in care ne aflam si numai Timpul ne poate demonstra daca am apelat la solutia potrivita sau ne-am inselat.
De cum ne ivim pe lume alegem sau refuzam sanul mamei, ne jucam neintrerupt sau mai punem mana si pe-o carte, iubim persoane care ne pot implini sau secatui, alegem meseria care ne place sau ne chinuim muncind, avem prieteni de nadejde ori dezamagitori, ne casatorim cu omul pereche sau e o dragoste trecatoare, si, atunci cand ne loveste suferinta fizica, hotaram sa ne tratam intr-un fel sau…altul! Toate acestea ne netezesc destinul, dau consistenta sau goliciune vietii noastre si de alegerile pe care le facem depinde intreaga noastra existenta . Tocmai de aceea am rugat mereu Cerul sa contribuie la alegerile pe care le fac si, daca se poate, sa primesc chiar un semn, sa traiesc o intamplare care sa-mi inlesneasca drumul catre ceea ce e bine.
Papanicolau IV!
Asa s-a intamplat acum un an cand, vorbind cu sora mea la telefon, aceasta mi-a spus intr-o doara ca are o problema care o nelinisteste: sangerari la contactul sexual. Sora mea este un om modest, locuieste intr-un sat din apropierea Bucurestiului, are 39 de ani, este casatorita, are doi copii si nu daduse importanta neplacerilor cauzate de sangerari atata vreme cat acestea nu dureau.
A facut un Papanicolau al carui rezultat ne-a ingrozit pe toti: clasa IV. Medicul respectiv ne-a indicat pe un ton alarmant operatia dar noi, ca oameni carora nu le vine a crede ca i-a lovit asa o napasta, am repetat testul. Rezultatul insa a fost identic cu primul. Am efectuat colposcopia si de data aceasta medicul ne-a trimis in graba la Spitalul Fundeni, singurul care se mai poate ocupa de noi in stadiul in care ne aflam, intrucat este un cancer avansat, cu metastaze si slabe sanse de supravietuire. Moartea iminenta a surorii mele a fost rostita raspicat de un medic care si-a dat “verdictul” fara echivoc, privindu-ne cu raceala in ochii ingroziti. In clipa acea totul s-a prabusit , vietile si familiile noastre fiind cutremurate de dramatismul vestii cazute peste noi.
Timpul trecea in defavoarea noastra …
Au urmat zile de cosmar, de framantari, de cautari, si era cu atat mai greu cu cat nu alegeam pentru mine ci pentru sora care isi pusese viata si nadejdea in mainile mele. Aceasta responsabilitate m-a speriat ingrozitor dar am inceput sa ma rog cu ardoare, mergeam zilnic la biserica, negociam cu Dumnezeu si-i ceream un semn, o solutie salvatoare caci sora mea s-a opus din start ideii de operatie. Ce puteam insa face?! Medicatia alopata a salvat atatea vieti, de ce sa nu avem si noi incredere?! Si totusi…
Cum zilele treceau in defavoarea noastra iar acolo Sus toti erau ocupati, am hotarat sa mergem la operatie. Trecusera deja cateva saptamani de spaima, de indoieli si am ales un medic la cabinetul caruia am mers, cu sufletul facut ghem, pentru programare. Asteptam emotionata sa iasa persoana de dinantea mea si in acel moment mi-a sunat telefonul. La capatul lui era o fosta colega de serviciu cu care nu vorbisem de luni bune si ma anunta intristata ca i-a murit artisul de jazz preferat. Am ascultat-o politicos, apoi i-am spus si eu ce am pe suflet si in clipa aceea colega m-a oprit cu inversunare din demersul meu. Mi-a spus ca stie pe cineva care a vindecat sute de cazuri, (chiar noi aveam la serviciu doua persoane lecuite) si sa refuz categoric operatia. In acel moment s-a deschis usa cabinetului, asistenta ma poftea grabita sa intru la medic iar la telefon cineva imi spunea cu inversunare sa ies de acolo.
Grea alegere, nu?!
Am intrat totusi la doctor, am convenit pentru a doua zi o intalnire preliminara operatiei si am plecat nauca sa ma intalnesc cu insistenta mea colega si cu cel care aparuse deodata in tumultul acelei zile, dr. biolog Ovidiu Buciscanu. Sora mea astepta infrigurata s-o anunt cand va fi operata iar eu alergam pe strazi spre omul despre care auzisem multe dar la care nu ma gandisem nici o secunda in timpul acelei agitate perioade. Am patruns in sediul centrului istovita, neincrezatoare, speriata dar…dupa 3 ore de discutii am hotarat sa risc. Puteam oare sa ignor telefonul acela picat intr-un moment de maxima tensiune?!
Se aflau la centrul de medicina holistica oameni sinceri, deschisi si calzi care mi-au demonstrat ca totul este cat se poate de serios. Pe doua din persoanele bolnave de cancer vindecate in urma tratamentului holistic le cunosteam personal, pentru ca lucrasem impreuna o buna bucata de vreme si am asistat “pe viu” la vindecarea lor de boala necrutatoare.
Am fost alaturi de sora mea, ca si cum boala ne-ar fi afectat pe amandoua
Si uite-asa a inceput lupta cu devastatorul cancer. M-am comportat in aceasta perioada cu sora mea ca si cum am fi fost amandoua bolnave, am sprijinit-o enorm, pentru ca terapia nu este comoda, am incurajat-o, am inveselit-o si ne-am rugat continuu.
De un an de zile mergem la tratament, unde nu am intalnit doar un doctor al trupului: medicul nostru terapeut are grija ca si sufletul sa fie sanatos. Am descoperit treptat si am ajuns aproape dependenta de atmosfera si mediul de la centru, in care discutiile despre politica si criza economica nu-si gasesc locul, iar cele despre muzica, poezie si tot ce e frumos pe lume sunt obligatorii.
Analizele au confirmat: cancerul nu mai exista!
Nu stiam nimic despre medicina holistica dar va pot spune doar atat: dupa un an sora mea a refacut testul Papanicolau si, spre stupoarea tuturor, mai putin a terapeutilor de la centru, a iesit clasa a II-a, iar cancerul nu mai exista! Neputand sa-si creada ochilor aceasta transformare, doamna de la analize chiar mi-a “sugerat” ca poate analizele initiale nu au fost bune, ca poate n-a fost vorba de cancer… Ii intelegeam refuzul de a crede, dar diagnosticul fusese confirmat de analize repetate de doua ori!
Am luptat pentru viata
Am luptat acerb pentru viata, pentru absenta durerilor, pentru ca nepotii mei sa aibe o mama, si bucuria traita atunci cand ni s-a spus ca boala a disparut, a fost fara margini. Am facut echipa buna cu Ovidiu, cu Emil, cu toti cei de la centru si am invins un cancer despre care putem vorbi la timpul trecut.
Nu stiu daca ceea ce am facut noi se potriveste si altora, dar m-am convins ca bolile noastre sunt dezechilibre energetice, ca mai intai te doare sufletul si apoi cedeaza “invelisul”, si m-am mai convins ca atunci cand Dumnezeu, medicul, prietenii si familia isi dau mana intru salvarea unui suflet, este posibil miracolul.
Ciroza faza finala – Pacient, regizor si profesor arta fotografica, 40 ani
Un pacient diagnosticat cu ciroza in faza finala in urma cu aproape 30 ani, caruia medicii curanti ii pusesera in vedere ca mai are cam 2 ani de trait, relateaza pe scurt experienta sa de vindecare.
Mi se prescrisese tratament cu cortizon, in urma analizelor semnificativ mai proaste dupa iesirea din spital. Ba chiar mi se recomandase pensionarea la externare (aveam 40 ani!) Abtinere de la orice efort, stress, excese.
La momentul respectiv exista o stare acuta de oboseala. In cercuri amicale de medici alopati, cu parere de rau, mi s-a comunicat ca mai am de trait cam 2 ani…
Ajuns in contact cu medicina naturista, prin terapeutul Ovidiu Buciscanu, am urmat un tratament concentrat, pe baza tuturor metodelor holistice (macrobiotica, fitoterapie, acupunctura, presopunctura, corectie de aura, homeopatie, electro-acupunctura, magneto-terapie), de 2 saptamani, timp de 4 ore pe zi.
Dupa aceste 2 saptamani, am refacut analizele in acelasi loc unde se constatase diagnosticul de ciroza in faza finala, cu aceeasi rigoare si complexitate. Din punct de vedere alopat si evident nu numai, analizele hepatice au fost perfecte. Am reluat analizele, atunci si cativa ani in continuare, rezultatele fiind la fel de bune.
Au trecut aproape 30 ani si in continuare rezultatele analizelor hepatice sunt constant in parametrii ideali, in conditiile in care lucrez in medie 10 – 12 ore zilnic, am un regim de viata normal, optimist, fara restrictii.
Schimbarile fundamentale in modul de viata si-au facut loc atat in alimentatie cat si in viata spirituala – modul de gandire. Pe plan alimentar am renuntat la carne, am inceput, din ce in ce mai asumat, sa-mi respect organismul. In gandire, spiritual am observat, destul de surprins, o inseninare, o scadere categorica a oricarei urme de agresivitati, in gand si in verb.
Dupa aceste schimbari, in loc sa mor asa cum mi-a fost prognosticat “amical” de aproximativ 10 medici alopati (in conformitate cu analizele la momentul stabilirii diagnosticului) am dat viata fiicei mele, careia i-am transmis noile mele cutume, cel putin alimentare.
Descoperind o minunat de simpla cale de a-ti regasi organismul, dar in primul rand sufletul, ori de cate ori am avut ocazia si puterea de convingere, am indreptat aproximativ 100 de persoane in aceasta directie, iar succesul a fost 100%, in conditiile colaborarii si respectarii tratamentelor.
5. Copil cu probleme digestive
Copil 4 ani, probleme de tranzit intestinal, constipatie, tulburari de comportament
Numele meu este Marian D. si sunt economist de profesie. In prezent am propria mea afacere in conducerea careia sunt direct implicat. Sunt casatorit si am un baiat de 4 ani.
Dupa varsta de 2 ani cand si-a diversificat alimentatia, baiatul meu a inceput sa sufere de tulburari de tranzit intestinal. Iesea foarte greu afara si la distanta de cateva zile, lucru care m-a ingrijorat tot timpul. De asemenea, avea niste pete rosii ca niste cearcane in jurul ochilor, fapt care ne-a facut pe toti sa suspectam prezenta de viermi intestinali.
Am fost in nenumarate randuri la medic pentru analize si tratatament. In ultimii 2 ani nu am reusit sa identificam nici o boala, dar simptomele au persistat la orice fel de tratament. Am incercat si anumite substante naturiste, dar nu am obtinut efect decat limitat si pe termen scurt.
Baiatul meu de mic a fost foarte energic, fapt care tot timpul m-a bucurat, cu exceptia momentelor cand energia se manifesta prin agitatie si agresivitate. Aceste momente au devenit greu de controlat, creandu-ne neplaceri prin conflictele pe care le genera cu alti copii.
Printr-o prietena care urma un tratament am ajuns la Centrul de tratament holistic AQUARIUS, despre care am aflat ca se bucura de o experienta deosebita in vindecarea oricarui tip de afectiune, cu numeroase rezultate in tratarea bolilor care in medicina alopata sunt considerat incurabile. Am fost impreuna cu sotia si cu copilul
La consultatie, fiecarui pacient i se acorda timpul si atentia necesare
De la inceput am fost mirat de tipul de consultatie , neobisnuit pentru mine: fiecarui pacient i se acorda atata timp cat era necesar, era ascultat si participa la o discutie deschisa cu Domnul Doctor. Pe langa consultatie am primit o serie de principii puternice despre educatie si despre alimentatia sanatoasa, principii care sa imi ajute baiatul se vindece fundamental, si nu superficial. Tratamentul era menit sa vindece cauzele si nu efectele. Nu am fost niciodata adeptul medicamentelor chimice si am fost foart incantat ca tratamentul prescris pentru Victoras al meu era numai pe baze naturiste: ceaiuri, tincturi si medicamente homeopatice, care au fost introduse natural si fara eforturi in alimentatia copilului meu.
Rezultatul – dupa 2 saptamani!
In 2 saptamani copilul si-a rezolvat complet problemele de tranzit intestinal, iar felul lui de a fi, desi la fel de energic, s-a transformat intr-unul cooperant.
Lectii invatate
Eu m-am transformat intr-un parinte mai ferm si mai riguros cand era vorba de educatie si alimentatie, facandu-i mai putin voile si poftele, dar contribuin astfel la starea lui de bine.
Au disparut problemele de integrare cu ceilalti copii. In acest Victoras e la cursuri de dans si de pictura si s-a integrat foarte bine in colectivitate. Se bucura de comunitate si de sanatate si e in continuare plin de viata si de energie
Alimentatia lui s-a schimbat total, fiind mult mai bogata in alimente sanatoase, care au fost acceptate imediat de copil. Am rarit de la zilnic la saptamanal mesele care contineau carne, am exclus total substantele chimice am inceput sa invat care sunt alimentele cu adevarat sanatoase dintre miile de tentatii din jurul nostru. Cel mai important lucru pentru mine a fost dobandirea unor principii clare de alimentatie si educatie, principii care imi dau putere sa pun in practica ce am invatat in fiecare zi.
6.Copil cu infectii respiratorii
Fetita, 3 ani, infectii repetate ale tractului respirator
Fetita mea, Ilinca Maria este de mica, mai exact de la 4 luni, familiarizata cu medicamentele de tip antibiotic atunci cand vine vorba de raceli. Si pentru ca a fost extrem de sensibila in ceea ce priveste aparatul respirator, s-a intamplat sa raceasca destul de des, asta insemnand aproximativ 1 data, de doua ori pe trimestru. Ce ma ingrijora cel mai tare era tratamentul pe care-l primea foarte des, de cate ori avea cate o simpla raceala. Nu i se prescria de prima data antibiotic, dar nimic altceva nu dadea roade astfel incat antibioticul ajunsese sa i se dea si preventiv.
Si daca medicul de familie era destul de atent cand era vorba de antibiotice, daca ajungeam cumva la un alt doctor (Grigore Alexandrescu sau centre de tratament particulare) tratamentul cu antibiotic era de neinlocuit. Astfel, in 2 ani si jumatate Nurofenul, Panadolul, DIVERSE ANTIBIOTICE, picaturi de nas cu antibiotic, substante pentru aerosoli, nu lipseau din dulapiorul special de medicamente al Ilincutei.
In vara anului 2008, la varsta de 3 ani, micuta mea, si mai si, este diagnosticata in urma exudatului nazal cu STREPTOCOCCUS PNEUMONIAE, o bacterie extrem de rezistenta la antibiotic.Vizita la medicul de familie pentru a stabili tratamentul pe baza antibiogramei m-a ingrijorat foarte tare deoarece in primul rand antibioticele la care acest pneumococ nu era rezistent “nu erau potrivite pentru copiii de varsta Ilincai” si mai apoi mi s-a spus ca s-ar putea ca bacteria sa nu fie anihilata din prima doza de tratament cu antibiotic.
Am luat atunci o hotarare aproape instantanee de a nu-i da nici un antibiotic, ci sa aleg sa merg la un medic specialist in medicina homeopata, naturista, recomandat cu mare incredere si caldura de o prietena draga.
Rezultatul in urma tratamentului naturist
Tratamentul pe baza de homeopate, ceaiuri si tincturi recomandat de Dl. Doctor Ovidiu Buciscanu a fost cea mai naturala si sanatoasa reteta prescrisa pentru micuta mea.
A raspuns rapid tratamentului fara nici un fel de preparat de ultima generatie al medicinei alopate.
Cam la aproximativ 2 luni de la insanatosire s-a intors din vacanta petrecuta in Delta cu STAFILOCOC AURIU ++, rezultat in urma examenului faringian.
Din nou am mers la medicul naturist, iar tratamentul (o combinatie de ceaiuri, tincturi si homeopate) a dat rezultatul asteptat. Dupa 10 zile micuta nu mai prezenta nici o urma a acestei bacterii periculoase.
Lectii invatate: calea naturala
Stiu foarte bine ca la aceasta varsta copiii se confrunta cu cele mai diverse infectii, organismul lor adaptandu-se cu greu acestui mediu poluat si toxic in care traim.
Am ales insa tratamentul cel mai potrivit, o cale pe care ne-a oferit-o natura dintotdeauna, pentru a nu mai sensibiliza si ataca, cu atatea antibiotice, organismul micutei mele.
Dl. Doctor Ovidiu Buciscanu mi-a oferit, o data cu deschiderea catre sistemul naturist-holistic, daruirea, atentia si raspunsurile pe care le cautam atunci cand vine vorba de sanatatea familiei noastre.
